Mic dejun. Dulceeee!

Fara indoiala, masa mea preferata este micul dejun. Imi place atat de mult, incat de foarte multe ori o mananc si la cina sau la pranz. Din pacate, in tarisoara noastra nu exista o traditie respectata si impamantenita; la noi singura masa, oarecum, festiva e cea de duminica. Cat timp am locuit in Spania, am avut un adevarat ritual legat de micul dejun, pentru ca timpul si circumstantele imi permiteau, dar aici..
Bun. Nu am sa intru in detalii deoarece exista un alt blog pe care sa va povestesc vrute si nevrute; aici sunt harnica si atat.
Din cauza ca aproape niciodata nu imi ieseau clatitele asa cum imi doream (bine, recunosc ca nici nu m-am strofocat prea mult; am incercat de vreo doua-trei ori si gata) am prins smecheria cu pancakes, clatitele americane, cele grosute si pufoase. Le tot vedeam prin reviste si filme, dar cum mi se parea ca arata cam ciudat pentru a fi numite clatite, a trecut ceva timp pana sa ma gandesc sa caut reteta. Abia cand am citit prima data cum se fac, mi-am dat seama ca sunt exact acelasi lucru, ca ingrediente.
Ale ‘noastre’, avand o textura mult mai lichida, mi se prindeau de tigaie, se rupeau, le aruncam pe pereti sau pe podea. In ciuda acestor ‘esecuri’, nu datorita lor, trebuie sa recunosc ca cele americane imi plac mai mult; si nu, nu doar din cauza ca e imposibil sa nu-ti iasa bine..
Am sa va scriu repede reteta, desi va spun sincer ca partea asta ma plictiseste teribil. Daca imi place sa scriu, nu inseamna ca imi place sa scriu orice, nu-i asa?
Deci, cantitati necesare pentru doua persoane:
– 150 g de faina sau amidon;
– doua oua;
– un iaurt natural- cutie mica, nu mare;
– o lingura de unt (se poate inlocui cu ulei);
– o lingura de zahar;
– un plic de zahar vanilat;
– un plic de praf de copt;
– doua-trei linguri de apa.
– un praf de sare.
Se bate oul intreg, se amesteca cu iaurtul si untul topit, se adaoga faina, zaharul si apa, si se omogenizeaza. Cu un tel, chiar nu e nevoie de mixer pentru asa ceva. Se incinge tigaia si se unge cu ulei, apoi se reduce focul la jumatate. Se fac foarte bine si fara ulei, daca tigaia este buna.
Compozitia se pune cu o lingura si se prajeste pana devine aurie. Se ard foarte usor, asa ca e nevoie sa fiti mereu aproape si pe faza. Eu nu le fac foarte groase deoarece nu imi plac, devin prea pufoase si putin seci.
Nu am facut poze cum pun oul in castron, cum il bat, cum desfac pachetul de faina sau cum amestec zaharul cu apa. Ok? Sper sa nu va deranjeze prea tare lipsa mea de atentie pentru astfel de.. detalii, dar hai sa fim seriosi, e vorba de o amarata de clatita si sunt absolut convinsa ca o sa va iasa perfect si fara ghid vizual.
Mie imi plac cel mai mult cu fructe si miere. Prefer fructele de padure, dar de data asta am folosit piersici, o bucatica de unt si scortisoara (poza de sus) si recomand combinatia, este delicioasa. Cu miere, evident. Mereu cu miere!
Va sfatuiesc sa nu puneti fructele in compozitie, pentru ca vor schimba aspectul final si clatitele se vor praji mai greu. Afinele si zmeura, fiind mici, sunt cam singurele care se pot folosi asa, dar fie vorba intre noi.. fructul proaspat nu se compara cu cel copt. Nici ca aroma, nici ca textura.
Pentru cei care rezista eroic la mult dulce, exista combinatia de crema de ciocolata (Nutella) cu banane, ca in pozele de mai jos. Minunata! Recunosc ca stomacelul o tolereaza destul de greu, dar merita. Daca mai presarati bucatele de alune sau migdale pe deasupra, ati dat lovitura si in mod sigur aveti energie suficienta pentru o zi intreaga. Cand se foloseste mierea, aceasta se pune doar pe ultima clatita; in schimb, daca facem cu ciocolata, atunci fiecare trebuie unsa, in parte, cat timp sunt inca fiebinti.
Exista o multime de variante pentru a servi aceste clatite.. se pot face cu bucati de ciocolata (se pot baga in compozitie, fara probleme), cu fructe uscate, cu miere si migdale, cu unt si miere, cu faimosul sirop de artar, cu vanilie si capsuni, sau cu orice fel de toping sarat (atunci nu se pune zahar in aluat). Spor la imaginatie. 😉
Sa aveti parte de o zi superba!